Sparanghel extremă urgență

PAMFLET —  Carevasăzică stăm în case de mai bine de trei săptămani ca huhurezii în pom și liliecii în peșteri, de la muncă ne-au dat afară că nimeni nu mai cumpără nimic în afară de făină, drojdie și hârtie igienică, pe stradă nu putem circula decât cu adeverință pe proprie răspundere, și chiar și așa nu-i sigur că scăpăm de amendă dacă n-am completat corect data, pacienții cu fracturi deschise sunt lăsați să sângereze până la moarte în spitale părasite de medicii ce tremură de frica covidului, iar în acest timp mii de agricultori sezonieri sunt ținuți la grămadă în fața aeroportului din Cluj pentru a fi duși în Germania la culesul sparanghelului…

Ceva nu se leagă aici. Cineva ne ia de proști…

Sau, te pomenești că sparaghelul ăsta o fi o armă de importanță strategică împotriva blestematului covid ?

De curios să aflu ce-i cu teribilul ăsta sparanghel, am dat o raită să mă informez pe vlogul lu’ Cristoiu și m-am luminat: sparanghelul a avut o importanță covârșitoare de-a lungul istoriei noastre zbuiumate. Extraordinar, dom’le !

Încă de la războiul de independență din 1877, când am devenit națiune de sine stătătoare, ostilitățile au început tot din cauza sparanghelului. Turcii, care ne considerau provincie otomană privilegiată, făcuseră niște incursiuni amicale de jaf și prăduire prin Țara Românească, șterpelind întreaga recoltă de sparanghel din Bărăgan, că pe vremea aia nu se inventase înca prazul, nici pepenele de Dabuleni, așa ca i-am chemat pe ruși în ajutor și-am plecat la Plevna să-l recuperam de la Stoicikov, care se aliase cu beiul din Galatasaray și stirga la noi că suntem „mamaligikin” și că umblam cu căruța pe vremea când avea el bemvetă.

Bătălia n-a fost deloc ușoară, că turcii țineau cu dinții de sparanghel, iar rușii mâncau bătaie ca sparring partenerii lu’ Doroftei când se antrena pentru centura cu diamante la Țăndărei, așa c-a fost musai să intervină prompt  Peneș Curcanul cu dorobanții lui si cu sergentul zece care-i și întrece în stare de ebrietate, că treji n-aveau curaj, ca să se decidă bătalia și să ne recuperăm prețiosul sparanghel.

După asta, în cursul primului război mondial, minunile vitejești de la Mărășești și Oituz n-ar fi fost posibile dacă vodă Ferdinand Hohănțol n-ar fi promis că dă câte un hectar de sparanghel pe cap de căciulă de soldat. Chiar Kaiserul, într-o vizită surpriză pe linia frontului, i-ar fi momit pe soldații români la vestiare: „Lăsați dracu’ războiul, nu fiți fraieri, și veniți în Deutschland la cules de sparanghel, că vă dau câte 1 500 de euro de căciulă !”. Noroc c-a intervenit salvator George Coșbuc cu poezia sa „Noi vrem sparanghel”, că altfel nu știu cum s-ar fi terminat pâna la urmă bătăliile de la Mărășesti și Oituz.

În al doilea război mondial, Antonescu s-a adresat oștenilor: „Soldați, vă ordon culegeți sparanghelul de dincolo de Prut !”. Și l-au cules… la Stalingrad. Noroc că s-a făcut 23 august și-au întors sparanghelul către Berlin…

Un singur lucru m-a dezamăgit în analiza maestrului Cristoiu: a afirmat, în totală necunoștinta de cauză, ca dacii nu cunoșteau sparanghelul.

Nu este adevarat. Dacă romanii au venit în Dacia dupa aur si să formeze poporul român printr-o colaborare reciproc avantajoasă cu femeile dace, după ce credeți că treceau Dunărea în fiecare iarnă în Moesia  soldații lui Decebal ? Ați ghicit.  După sparanghel !

Se pare că, după cum ne spune Herodot când afirma că dacii sunt cei mai drepți și mai viteji dintre traci, leguma asta era foarte apreciată de daci, căci o foloseau curent în ritualurile lor religioase când trimiteau solul la Zamolxe după sparanghel. Chiar și celebrele tuneluri din Bucegi, care duc hăt-departe până-n Egipt, la piramide, ar fi fost săpate tot cu deliciosul sparanghel.

În concluzie, operațiunea de culegere a sparanghelului în Germania este o acțiune de extremă urgența în bătălia cu pandemia. După cum ați vazut și din exemplele din istorie, se pare că nu există alta cale să scăpăm de blestematul ăsta de covid decât dacă-l dovedim cu sparanghelul.

Mai multe date despre importanța sparanghelului în istorie în înregistrarea de mai jos a maestrului Cristoiu.