LA COSTACHE MĂCELARUL – Chirurgie estetică de weekend pro bono

 PAMFLET  —  Sâmbată dimineața. În fața clinicii de măcelarie estetică unde onorabilul ministru al Sănătății, Victor Costache, profesează, e coadă mare. Vine lume din tot Sibiul la dânsul, căci i s-a dus buhul până hăt departe că operează gratis, chestie care face lumea să se-nghesuie la dânsul în fiecare weeked, când ministrul Costache lasă treburile din minister și își mânuiește pro bono bisturiul la clinica de măcelărie estetică din Sibiu.

Dar iată că ușile clinicii se deschid și o asistentă blondă, îmbracată elegant cu un halat alb ca zăpada și un șorțulet cu floricele, se adresează pacienților strânși buluc:

— Să intre pacientul numărul unu !

O băbuță cu două papornițe se prezintă cu biletul de ordine la asistentă și este condusă de tânăra și superba asistentă blondă la ministrul chirurg de weekend.

— Care-i necazul, mamaie ? i se adresă bătrânei chirurgul pro bono.

— Dom’ ministru, săru’ mâna, io-s o fomeie sărmană, Dumnezeu mă știe cum mă chinuiesc de pe o zi pe alta, că mie nu mi-or dat pensie specială, cu toate că am muncit o viață întreagă la colectiv să dau țării recolte record în fiecare an, ca am si primit locu’ înti pe țară când o venit Ceaușescu în vizită la CAP-ul nostru…

— Bine, bine mamaie, lasă asta, că nu mai suntem pe vremea colectivelor… Da’ ia spune, ce necaz ai ?

— Io, dom’ ministru, săru’ mâna, am un necaz mare… Io-s fomeie sângură, dom’ ministru, că barbatu’ mi-o murit la stână acu’ douazeci de ani, că l-o mâncat lupii într-o noapte când or dat iama-n oi, și sîngură mi-am crescut pruncii… Da’ acu’ or plecat la muncă în străinătățuri și-am rămas singură cuc de mi-i și urât să dorm noaptea-n casă…

— Lasă asta, mamaie ! Aici nu e clinică de psihiatrie. Nu te-ai uitat la firmă afară ? La Costache Măcelarul – chirurgie estetică pro bono de weeked…

— M-am uitat, dom’ ministru, că dacă scrie cu litere mari mai văd și io, da’ numa să bag ața în ac nu mai văd, că mă rog de vecina mea Veta să mă ajute… Veta, care stă peste drum și și-o dat fata după un popă la Mediaș, acolo unde e antrenor pruncu’ lu’ Iordănescu… La Gaz Metan… Da’ nu prea face treabă bună Iordanescu ăsta micu’, că mâncară bătaie de la olteni cu trei la unu… Și n-or jucat nimica… Nu tu iesiri la ofsiad, nu tu dublaj în defensivă…  Da’ nu-mi pare rău, dom’ ministru, se mai întâmplă… bașca am pus la pariuri că bat…

— Mamaie ! Nu suntem la stadion aici ! îi sări țandăra ministrului. Spune, mamaie, pentru ce ai venit la mine ?

— Io, dom’ ministru, săru’ mâna, am tăiat porcu’ în decembrie, că m-o ajutat și Veta cu bărbat-su, că sîngură nu puteam, sărc de mine ! Și cum n-o fost așa rece iarna asta, o început să se înverzească caltaboșul și slănina, că deja o prins și oleacă de miros…

— Bine, le-ai adus aici ? o întrebă ministrul pro bono.

— Da, dom’ ministru. Le-am adus să le vedeți.

Băbuța scoase din papornițe niște bucăți de caltaboș și o tablă de slănină și le puse pe masa ministrului.

— Ce ziceți, dom’ ministru, se mai poate face ceva ?

Ministrul Costache scoase bisturiul, făcu câteva incizii cu mâna sa sigură de chirurg experimentat în caltaboș, apoi procedă la fel cu slănina. Turnă dintr-un recipient, aflat într-un dulăpior din spatele mesei, dezinfectat în incizii, apoi le cusu la loc.

— Gata, mamaie ! Cum le vrei, de foame sau de gust ?

Alex Hatta