UN BĂIAT IUBEA O FATĂ – După o idee de Shakespeare

RAS— Alo, casa Shakespeare ? Vă rog, maestru’ e acasă ? Da… mulțumesc… Alo ? Sper că nu v-am deranjat, maestre… Dormeați ? Mi-a dat un coleg comun numărul dumneavoastră de telefon… Vroiam să vă propun o colaborare… da. Eu am pe cineva la teatru, da, un teatru bun care joacă piese bune, și ziceam că, dacă va interesează, am putea scrie împreună o piesă. Da, știți, eu am o mulțime de idei originale și moderne.

De ce vreau să colaborez cu dumneavoastră ? Ăăăă, ăștia de la teatru zic că dumneavoastră aveți un nume cunoscut, că aveți platformă și că face bine la afiș. Da’, cum să nu ! Au auzit de dumneavoastră, serios ! Ce subiect ? Unu’ ar fi cam așa – ceva de dragoste, da: un tânăr se îndrăgostește de o tânără, dar părinții, care au concepții depășite, se opun. La ce se opun ? A, nu v-am spus. Cei doi tineri vor să se căsătorească. Ei, din chestia asta iese o dramă ! Băgăm și ceva bătaie, că place la public…

Și de aici se încurcă ițele, începe un qui pro quo, da, adică le vine o idee cum să-i trombonească pe babaci… Trombonească, da, da, da, da, de la trombon, e o expresie uzuală, da ! Cei doi o fac pe morții  – idee tare ! -, adică se prefac și când unu’ o face pe mortu’, celălalt crede că-i adevărat și se omoară și el, dar de-adevăratelea. Când mortul se scoală, adică fata când se trezește, că luase numai niște pastile din astea de Extraveral. Mă rog, e o poveste de mare efect.

Cum ? Ați scris și dumneavoastră ceva în sensul ăsta ? Interesant, probabil că s-a jucat când eram eu plecat din localitate. Ei, da, mai merg și eu pe teren, în documentare. Îhîm, și nu v-ar interesa… Păcat. Erau de luat niște drepturi… A, nu ! Să știți că sunt foarte corect. Facem juma, juma. Puteți să întrebați de mine, că sunt foarte loial. Bine, îmi pare rău. Nu face nimic. Poate altă dată, vă salut !

Ia te uită, ca să vezi, pe dumnealui nu-l interesează. N-a zis, dar poate că nu i-a convenit să semneze cu mine, c-așa sunt ăștia ! Adică stai, la urma urmei dacă nu vrea să semneze, treaba lui. Facem altfel…

Alo, casa Shakespeare, da, cu maestru’, vă rog. Cum, iar doarme ? Adineaori am vorbit. Bine, aștept. Alo, vă salut, maestre, da tot eu, știți, mi-a venit o idee… Am pe cineva la cinematografie, care mi-a spus că dacă vin cu un scenariu de actualitate intră repede, da. Au nevoie. Și știți la ce m-am gândit ? Să fac din piesa de care v-am vorbit un „musical” pentru Buftea… Băgăm și ceva filmări cu cămile, că se cere, serios. Și pe afiș trec așa: „după o idee de dumneavoastră”. Știți, face bine, acolo, la studio. Pe urmă, dumneavoastră primiți drepturile dumneavoastra și eu pe ale mele. Poftim ? Nu vă interesează ? Păcat, dați cu piciorul la o ocazie… Nu vreți nici măcar drepturi de folosință ? Tantieme ? Am înțeles, nu face nimic, nu e nicio supărare. Poate altă dată. Vă salut.

Io-te-te, nu mai pot ! Nu vrea, n-are decât ! Să vorbesc eu cu cine știu.

Alo, Horică, eu sunt, ‘mda, am vorbit cu maestru’, zice că nu-l interesează. Nu, nici drepturile. Atunci, cum facem, o dăm originală sau ecranizare ? Am putea spune „actualizarea unei idei clasice”… Adică, nu, stai ! Ce regizor o face ? Serios ? Chiar el ? Atunci să zicem așa: „Un băiat iubea o fată”, scenariu de cutare și cutare. Cum, și de cutare ? Vrea și el ? Bine, mă rog… după o idee de Shakespeare.

Eduard Jurist, După o idee de Shakespeare

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s