BREAKING NEWS – L-am întâlnit pe Dumnezeu

EVENIMENTE EXTRAORDINARE  —  Primul lucru pe care mi l-a declarat a fost acela că e ateu. Am înțeles: își lua de la început măsuri de apărare.

L-am invitat să luăm o bere. M-a prevenit că n-are bani.

— M-am învățat minte, mi-a spus. Ultima dată când am vrut să plătesc, am făcut o minune și pe masă, în fața chelnerului, au apărut banii necesari. Firește, cu bacșiș cu tot. 

 A ieșit un scandal nemaipomenit. Unii m-au acuzat de șarlatanie, iar poliția m-a înhățat pe motiv că banii erau foarte vechi, probabil furați  – spuneau ei  –  de pe la vreun muzeu ! Numai eu știu cum am scăpat.

L-am liniștit spunându-i că este invitatul meu.

— Nu e de toata mâna să stai de vorbă cu Dumnezeu.

Cu toată detașarea mea (sunt un nonconformist), eram totuși emoționat. Nici nu îndrăzneam să-l privesc în ochi pe cel din fața mea. Era bătrân, era foarte bătrân ? Greu de spus. Cât despre înfățișare, știam din experiență cât de înșelătoare poate fi. Am cunoscut patroni de magazin, primari, diriginți de poștă, medici, profesori universitari și romancieri care aveau aerul că sunt Dumnezeu în persoană. Mă căzneam să găsesc un subiect de discuție. Dacă se poate hotărâtor. „Să aflu părerea lui Dumnezeu” în chestiunea respectivă ! În ce chestiune ? Să zicem, în problemele lumii contemporane. L-am întrebat.

— Nu e nimic nou sub soare, fiule, mi-a spus. Curios este că toți se ceartă așa cum se certau și acum mai multe mii de ani. Diferența nu e mare. Poate tărăboiul pe care-l fac azi e mai mare. Pe vremuri oamenii erau mai modești.

— Și cum se vor termina toate acestea ?

— Oo, dac-aș ști, mi s-ar da Premiul Nobel ! În zilele noastre, nici eu, nici colegul meu de jos nu mai putem face pronosticuri nici măcar de azi pe mâine. Până și meteorologul de serviciu știe mai multe ca mine…

Am înțeles: nu voia să se angajeze cu nimic pentru a nu i se lua numele în deșert.

M-am gândit să trec la chestiuni mai directe, mai personale.

— Ce știi despre mine ?

M-a învăluit în ceva ca într-o privire.

— Ești un om fericit…

— Pe ce te bazezi ? l-am întrebat mirat.

— Pe faptul că nimeni nu depinde de tine. Dacă ai ști cum mi se roagă (și ce dorințe îmi mărturisesc !) toți cei ce depind de câte cineva ! Noroc că am un principiu sfânt: nu mă amestec în problemele personale ale altora. Oamenii sunt destul de netrebnici ca să se pedepsească singuri. N-au nevoie de ajutorul nimănui în privința asta…

— Da, dar eu depind de alții ! am ripostat.

— Din fericire, a zâmbit invitatul meu (și eu aș fi zâmbit în locul lui). Te-ai gândit vreodată ce-ai face dacă n-ai depinde de nimeni ?

De fapt nu mă gândisem niciodată. Totdeauna am depins de cineva. De mama și de tata, apoi de profesori, de sergentul major comandant de pluton, de administratorul blocului, de toți șefii pe care i-am avut. Și, bineințeles, de nevastă-mea !

Brusc mi-a venit în minte o idee.

— De fapt, de ce ai vrut să-mi ieși în cale ?

—  O fantezie de bătrân, spuse. Din când în când simt nevoia să mai schimb o vorbă cu cineva. De cele mai multe ori iese rău. Toți dau pe urmă fuga și strigă:

„L-am văzut pe Dumnezeu ! Am vorbit cu Dumnezeu !”,

 și sunt convinși că pot face și minuni.

— Dacă ești într-adevăr ce susții că ești, aș fi nebun să nu încerc să profit de întâlnirea asta.

— Știam…, oftă el. Dă-i drumul, să vedem ce putem face.

— Aș vrea să fiu mai deștept decât sunt, am spus convins că-l voi surprinde pe bătrân cu subtilitatea cererii mele.

— Imposibil, fiule. Doar știi bine că ești cu mult mai inteligent decât toți ceilalți. De aici și nemulțumirile tale, nopțile de insomnie, furiile…

Să fiu al dracului (nepoliticoasă expresie în contextul dat !) dacă nu avea dreptate…

— Atunci oferă-mi un dar. Doar nu ți-ar fi deloc greu să mă ajuți să câștig la loterie…

— Ții minte ce-ai spus despre… (și pronunță numele unui amic de-al meu) când ai aflat că a câștigat o mașină la loz în plic ?

Am plecat ochii în halba de bere.

— Ai spus „prost să fii, noroc să ai. Poftim, după ce că e un ticălos și jumătate, după ce că e total incompetent în profesie, după ce că a moștenit o vilă de la socrul său, tot el câștigă și la loterie !”

Da, așa spusesem. Acum îmi aminteam exact. Nu, nu voiam o pleașcă din asta. Încă din clasele primare învățasem că norocul omul și-l face singur. Perfect, n-aveam nevoie de câștiguri la loterie.

— Atunci, măcar noroc în dragoste !

— Bine, dar ești însurat ?! se miră interlocutorul meu.

— Da, dar nu cu Andreea Marin, nu cu Mihaela Rădulescu, nu cu Anna Lesko…

— Ascultă-mă că știu ce-ți spun: ești un om fericit. Mai ales că eu știu nu numai ce scriu ăștia despre tine pe bloguri sau pe Facebook…

Am și găsit ce să-i cer unui bătrân burlac dintotdeauna ! Am trecut la alt domeniu…

— Vreau să făptuiesc ceva fără seaman, ceva despre care copiii să învețe apoi la școală. Ceva care să-mi facă numele nemuritor.

— Asta se poate, spuse blând bătrânul. Descoperă leacul covidului, al cancerului, găsește calea spre înțelegerea dintre oameni și, mai ales, nu te gândi la nemurire.

Cât bun simț ! Când eu am de rezolvat probleme curente, când am de plătit întreținerea și dentistul pentru ultima lucrare și nici cu pantofii nu stau pe roze, pe mine m-a pocnit nemurirea ! Bine, atunci am să-i cer un lucru foarte simplu pe care l-ar putea face chiar dacă n-ar fi ce pretinde că este. Chiar daca n-ar fi decât un simplu prieten cu care mai schimb o vorbă la o bere.

— Vorbește măcar cu directorul editurii să-mi citească volumul. Mă ține de trei ani cu promisiuni. Și dacă tot vorbești, spune-i să-mi dea un tiraj mai mare „la cererea librăriilor”.

— Ooh, nu ! Numai asta nu ! gemu bătrânul. Crede-mă, în problema asta sunt total neputincios…

Atunci am apucat cu furie halba de bere, am dus-o la gură și am băut-o până la fund. M-am ridicat în picioare, am aruncat pe masă banii pentru consumație (și pentru invitatul meu), apoi, aruncându-i o privire plină de superioritate, i-am întors spatele și am plecat.

Știam însă că va veni și clipa să-mi iau revanșa. Și iată momentul a venit. Afirm aici să știe toată lumea:

„Nu există Dumnezeu !”

SURSĂ: Eduard Jurist, L-am întâlnit pe Dumnezeu

Umor express, Editura Sport-Turism, 1984  – adaptare